puiut
Moderator
 Din: Montreal
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 190
|
|
Iata si povestea nasterii baietelului meu.
Data prevazuta a nasterii lui Daniel Luca era 25 februarie. Cum depasisem termenul si nu dadeam nici un semn ca urmeaza sa nasc, medicul meu m-a trimis sa fac un test prin care se masura nivelul de stres la bebe si un echograf. In functie de rezultate urma sa-mi stabileasca data la care-mi vor declansa nasterea. Daca la primul test totul parea sa fie ok, la echo am avut imensa urpriza si "placere" sa descopar ca bebe era asezat in "frank breech", adica era angajat cu funduletul. Am devenit pe loc foarte agitata si suparata, ma simteam nepregatita sa nasc prin cezariana. Bineinteles ca am stabilit de acord cu medicul sa nasc cat mai curand. Cum in ziua respectiva apucasem sa mananc, a ramas sa ma prezint la spital a doua zi la 7AM pentru operatie.
Zis si facut, a doua zi la 7 stateam intr-un salon de spital,echipata intr-un halat care se inchidea la spate, asteptand sa intru in operatie. Am stat asa vreo doua ore, timp in care au venit la mine rezidenti si studenti medicinisti de la McGill Univ. si mi-au pus o mie de intrebari si au luat o mie de notite. Incercam sa nu ma enervez si sa ma gandesc cat mai mult la momentul marii intalniri. Am facut glume cu sotul meu, am ras si asa m-am mai relaxat si eu.
Am fost anuntata ca intrarea mea in operatia va mai intarzia un pic din cauza unei alte cezariene de urgenta. Am asteptat cu rabdare si pe la ora 9 am fost condusa catre blocul operator. In sala de operatie era foarte frig si cum eu eram imbracata doar in camasuta aia deschisa la spate, m-a luat un tremur incat asistentele m-au acoperit cu cearsafuri incalzite. in acest timp, fiecare membru al echipei a venit la mine, s-a prezentat si mi-a spus ce anume va face el in operatie, ce medicamente mi se vor administra in perfuzii, cum va decurge totul, etc. Nu mi-a fost frica deloc, acei oameni imi inspirau o mare incredere. Medicul meu se mai lasa inca asteptat. A venit cu 5 minute intarziere. M-a salutat mi-a zambit cald, cum o face el de obicei si m-a asigurat ca totul va fi ok. Doctorul meu este chinez si imi dau seama ca un chinez poate fi mult mai lesne capabil de un asemenea calm si in acelasi timp sa-ti transmita imediat optimismul lui.
Am primit anestezia spinala, apoi am fost intinsa pe masa si mi s-a administrat perfuzia si introdusa sonda urinara.. Sotul meu a fost adus in sala de operatie chiar in momentul inceperii cezarienei. S-a asezat la capul meu m-a luat de mana si mi-a promis ca totul va fi bine. Nu stiu cu precizie cand a inceput operatia, nu am simtit nimic pana in momentul in care am auzit drenul care scotea lichidul amniotic, apoi l-am auzit pe medic spunand "iata si funduletzul". Am simtit apoi cum trageau de burta mea, apoi o usoara durere sub coaste (era exact zona de delimitare a anesteziei). La un moment dat nu am mai simtit nimic, parca ma abandonasera. Chiar ma gandeam ca e de rau, cand deodata am auzit pe bebe tusind in incercarea de a-si elibera caile respiratorii, apoi plansul lui prelung. De dupa paravanul pus in fata mea a aparut o asistenta cu bebe al meu in brate, mi l-a aratat apoi l-a pus in bratele sotului meu. Am fost izbita de asemanarea dintre el si taticul lui, sunt ca doua picaturi de apa. Am plans amandoi, eram coplesiti, nici nu stiu cand am fost cusuta, stiu doar ca la un moment dat am simtit o durere acerba in umar, nu imi explic de ce, a trecut dupa cateva minute, dar am ramas cu o senzatie urata de vid in stomac. Tatal lui Luca facea ture intre masuta unde copilul primea primele ingrijiri si masa de operatie unde inca stateam eu. Venea si tot imi spunea cum este copilul nostru. El era cel care avea sa acompanieze copilul la nurserie in timpul in care eu aveam sa fiu la terapie intensiva. I-am dat de grija sa interzica asistentelor sa-i dea biberon. Orice, numai bineron nu, fiindca vroiam sa-l alaptez imediat ce imi reveneam din anestezie.
In urmatoarele 3 ore cat am stat la recuperare post operatorie, m-am rugat de picioare sa ma asculte si sa faca o cat de mica miscare. Era conditia obligatorie ca eu sa plec cat mai repede de acolo si sa-mi strang puiul in brate. In aceste ore mi s-a luat temperatura de vreo 10 ori,iar tensiunea imi era monitorizata permanent.
In sfarsit, am ajuns in salon, am fost instalata in pat, dar bebe si sot, ioc. Astept cateva minute dupa care aud pe hol zgomtul unui carut de bebe, apoi il vad pe al meu intrand triumfator cu odrasla noastra. Reusise sa-l amageasca pe copil dandu-i sa suga degetul. Era mandru ca izbutise sa duca la indeplinire "dispozitiile" mele. Nu am stat pe ganduri, am luat puiutul, l-am privit cateva minute si apoi l-am pus la san. L-a apucat stangaci dar totodata ferm si a supt cu pofta primul lui lunch pret de cateva minute, dupa care a adormit. Am stat ore in sir si l-am contemplat. Dormea ca un ingeras. El era ingerasul nostru dulce pe care l-am asteptat cu atata drag si sperante.
_______________________________________
LUCA
|
|
