|
irinascumpik
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 358
|
|
Destul de interesant subiectul asta
Sa vorbim despre proportie. A fost o vara fara mult chef de munca compensat cu mult chef de iesit in cluburi, la mare sau in strainatete, in functie de buget. Soarele a ars, deci mult bronz pe cm patrat. Multe culori si puternice pentru ca asa au dictat cataloagele. Pana acum, egalitate. Neconcordanta apare cand mergi la un eveniment de "pseudo intelectuali", ca sa citez un prieten frustrato-complexat, unde te astepti la oameni nonconformisti, lipsiti de talentul mimetic dar cu mare capacitate de a se exprima liber, si dai peste o camasuta mulata cu insertii de fir auriu la un tanar ce se straduieste sa danseze cum a vazut el la un videoclip, sau peste cateva tinere carora li se citeste in priviri "imi place techno dar... nu prea inteleg". Ii vezi, iti atrag atentia pentru ca te deranjaza cantitatea de paiete sau broderie aurie de pe jeansi intr-un decor populat de negru, denim in stare pura sau stencil-uit. Bluzele sunt mult prea lipite de bust si talie in comparatie cu materiale fluide, in special tricoturi foarte fine care te lasa sa dansezi lejer pana dupa after hours. Si ca tot am ajuns la dans, cum sa dansezi lejer pe tocuri de 12 cu varf care pare ca sfideaza centrul de greutate al corpului? Le vezi si pe-astea pentru ca fac o puternica nota discordanta cu o impresionanta colectie de balerini, tenesi si in special conversi colorati, vopsiti chiar de catre proprietar in cele mai ingenioase feluri. Si culmea e ca se potrivesc atat de bine si cu pantaloni lungi, si 3/4 si cu fuste pana sub genunchi, ca si-ar merita un Premiu pentru Multifunctionalitate 2005. O privire de la nivelul solului determina ca la aproape 100 de perechi de tenesi vezi cam 8 perechi de sandale/pantofi achizitionate de pe piata locala si vreo 2 perechi tot sandale/pantofi cu vreo semnatura de "catalog". Pentru ca mai exista si procentul "fashion victim/metrosexual" pe care-l avem si trebuie sa-l intelegem ca atare, si e normal sa-l gasim in orice club la moda, ei trebuie sa fie vazuti, fara ei n-am avea atatea subiecte de barfa.
Evident, facand o analogie, in localurile ce poarta generic denumirea "discoteca", procentul dintre vizitatorii numiti tot generic "discotecari" este covarsitore in fata celor cu adevarat numiti "clubberi", unde totul straluceste, inclusiv pielea din cauza transpiratiei. Dar la noi, ca asa-i romanul, s-a mai nascut un fenomen pe care cred ca l-am mai vazut doar in Bulgaria. Asa numitul club (ca se asculta Hotel Costes la o performanta statie audio) populat cu haine f.f.f. mulate, f.f.f. sclipicioase, cu semnaturi mai mult sau mai putin mari, de care stie sau nu stie cel care le-a semnat. Personal, si cred ca multe dintre voi, distinselor, imi dati dreptate, ma bucur ca astfel de cluburi sunt mai putine decat cele dotate cu pupitru unde un DJ se pune la dispozitia publicului, live, frecand ore in sir placi si butoane.
Si despre linie. Liniile sunt de mai multe feluri. Eu am observat o curba ascendenta in ceea ce priveste numarul celor care accepta ca traim niste vremuri in care s-a schimbat fundamental si conceptia despre felul cum te imbraci, locul in care te distrezi sau te relaxezi. Numarul e in crestere deoarece la targetul format automat din tineri de la 18 la 27 de ani se adauga continuu cei de peste 30, care au inceput timid cu Buda Bar si acid jazz iar acum iti pot spune in ce club se asculta muzica de calitate si unde e "facatura". E drept ca vestimentar au ramas nostalgici epocii disco dar e de laudat faptul ca au inteles conceptual de "lejer", de haine care urmaresc linia corpului fara sa intepe bustul sau burta in mod barbar. Primeaza tricourile si topurile de bumbac asezonate cu imprimeuri ce nu tipa in gura mare "sunt un Gucci", cu paiete nu foarte stralucitoare, la care doamnele ce isi mentin silueta alatura jeansi 3/4 cu buzunare aplicate si care, deocamdata, nu renunta la saboti cu toc inalt.
Despre stil, stilul care se potriveste cel mai bine cu dansatul pe boxe/cuburi, cu ambele maini ridicate dintre care una e ocupata cu o sticla de apa plata. Are nume in functie de stilul musical sau apartenenta geo-fizica. Corespondente intre Ibitza-Londra-Bucuresti, etc. exista, atat bune cat si rele, caci si padurile lor au uscaciuni. Predomina cu certitudine combinatia dintre stilurile "I feel free, I feel me & I feel the music" dar apar si exceptiile care se numesc la fel dar incep cu "I whish to..." si care pentru multi sunt luate ca atare, iar pentru altii sunt subiect de barfe-susoteli.
Si in final despre atitudine, unde proportia se schimba. Tenesii personalizati, in numar foarte mare, par ca pasesc peste apa si cele doua brate ridicate incadreaza o privire de superioritate absoluta iar sabotii cu toc de 12, cativa la numar, schiauna a tristete ca nu sunt si ei bagati in seama. Regretabil si chiar ca-mi vine sa-i dau dreptate prietenului meu frustrat dar nu o fac pentru ca speranta, se stie, nu moare never. Sper ca dumirirea in care traim de ceva timp se va termina si vom trece la faza de trezire in care sa ne bucuram pe bune de capra vecinului chiar daca a noastra schioapata cu un picior.
|
|
Alea cu volane din dantela ma dau gata. 
